W. Kovács András - Valentiny Antal: A Wass család cegei levéltára. Kolozsvár 2006.
Indrumátor pentru folosirea volumului Societatea Muzeului Ardelean din Cluj-Napoca a initiat incá de la inceputul anilor 1940 alcátuirea publicarea unor repertorii ale fondurilor complet ordonate, aflate in Arhiva Muzeului National Ardelean. Al treilea volum din seria expusá in randurile de mai jos, prezintá arhiva familiei Wass de Taga fondul personal Wass Ottilia. Arhiva Muzeului National Ardelean, creatá de cátre societatea maghiará ardeleaná in urma unor donatii de fonduri arhivistice private incepand cu anul 1859, se aflá din 1950 in custodia Arhivei Istorice a Bibliotecii Academiei Romane, iar din 1975 in cea a Directiei Judetene Cluj ale Arhivelor Nationale. Aláturi de arhivele ecleziastice, arhivele familiale au fost cele care au conservat elementele cele mai reprezentative ale mo§tenirii istorice proprii populatiei maghiare din Transilvania. Dacá fiecare locuitor al unui ora? era párta? la privilegiile comunitátii, fiind astfel suficientá existenta unei arhive orá§ene§ti comune, in cazul familiilor nobiliare situatie era diferitá. Fiecare familie era nevoitá sá se ingrijeascá de prezervarea propriilor documente care le asigurau statutul social material. Aceastá stare de lucruri a permis o protectie eficientá a documentelor incá de la inceputurile folosirii scrierii, fapt prin care arhivele - in ciuda pierderilor suferite - au reu?it sá transmitá cercetárii istorice o mo?tenire documentará multiseculará. Materialul arhivei familiale Wass, expus in acest volum, i?i are inceputurile in secolul al XIIlea. Cu toate cá, in general incepand cu secolul al XV-lea materialul arhivelor nobiliare s-a imbogátit treptat, ordonarea repertorizarea documentelor acumulate au devenit o preocupare a familiilor care le posedau abia in secolul al XVIII-lea. Pe atunci insá, cu ocazia ordonárii arhivelor, rolul determinant l-au avut criteriile juridice practice ale administrárii domeniului nu interesele fructificárii §tiintifice. Pe la finele secolului al XIX-lea inceputul secolului al XX-lea, cand familiile ?i-au depus arhivele la Societatea Muzeului Ardelean pentru sprijinirea cercetárilor §tiintifice, aceste fonduri contineau un mare numár de documente, neinglobate in ordonárile arhivistice anterioare. Prelucrárile necesare nu s-au putut finalizate, initial datoritá primului rázboi mondial, iar mai apoi datoritá greutátilor rezultate din statutul de institutie minoritará, care functiona fárá sprijin material din partea statului (finantarea fiind asiguratá paná la acea datá printr-un contract cu Ministerul Cultelor Invátámantului din Ungaria, pentru folosirea colectiilor de cátre Universitate). In aceste conditii, in cadrul Arhivei a rámas un singur specialist, Lajos KELEMEN, incadrat de altfel ca functionar al Bibliotecii Universitare. Odatá cu inláturarea piedicilor existente anterior, in anii 1941-1942, Societatea Muzeului Ardelean a initiat ordonári de mare anvergurá in materialul colectat, pe baza unei conceptii bine elaborate, tinand cont de interesele cercetárilor §tiintifice. Scopul acestui travaliu era de a publica repertorii arhivistice astfel de a face u?or accesibil valorile salvate ale trecutului. Ordonárile au inceput intr-adevár, insá finalizarea acestora a fost impiedicatá incepand cu 1943, fie de cátre másurile de protectie antiaerianá sau de cátre evenimentele celui de-al doilea rázboi mondial, fie de cátre interzicerea, in mod arbitrar, a functionárii Societátii Muzeului Ardelean in anul 1950. In timpul administrárii de cátre stat prelucrarea fondurilor s-a facut
