Református Kollégium, Kolozsvár, 1930,1931
4 taté a sec. XIX.), Pavel Gyulai, Mihai Fekete, Ladislau Sámi, Cotoman Parádi, Ştefan Hegedűs şi Carol Szász (în a doua jum. a secolului trecut), şi-au făcut studiile în liceul nostru: Alexandru Szilágyi şi Samud Gergely istoriografi, dintre scriitorii: Arpad Abonyi, Ludovic Aprily, Alexandru Reményik, Desideriu Szabó şi Pongraţ Kacsóh. e) Şcoala noastră până la mijlocul secolului 18. a stat sub aceaşi conducere cu comuna bisericească locală (con- sist-oriu). După. aceasta dieceza reformată ardeleană şi-a luat obligămentul de susţinere, predând supravegherea economică şi ştiinţifică unui corp deosebit ales al colegiului şi anume eforia colegiului (corn. şcol.). Intre susţinători în primul rând este de a se aminti societatea calvină. Niciodată colegiul n'a fost într’o situaţie materială atât de independentă ca să se poată lipsii de jertfele credincioşilor. Dotaţiuni princiare deosebite nu se află între capitalele fundaţionale. Nici chiar darurile lui Gavril Báthori şi Gavril Bethlen n’au asigurat existenţa colegiului pe durată mai lungă. S’a împlinit o viaţă de om până când şcoala s’a putut deschide în zidirea claustru- lui în intravilanul actual dăruit la 1622, iar pietrele internatului actual au trebuit să aştepte să fie adunate la un loc încă o viaţă de om. Este continuă plângerea în contra schimbările dese în corpul didactic, care mai bucuros îşi schimbă activitatea cu alte situaţii mai bine dotate preoţeşti. In starea materială strâmtorată numai astfel şi-a putut păstra până la sfârşit renumele bune, că profesorii în conformitate cu stările din ţară, în străinătate şi-au terminat cunoştinţele universitare. Şcoala numai cu mari sforţări şi jertfe a putut satisface obligămentelor crescânde a vremurilor şi ale statului. După s'trăduinţi seculare numai astfel şi-a putut păstra siguranţa alături de institutele statului, că a fost asigurată prin contract de ajutoare de stat. f) Numărul maxim al elevilor a fost înainte de război în anul şcolar 1866/67, când a avut şcoala 653 elevi, iar cel minim în anul şcolar 1884/85, când au fost 260 elevi; după război numărul maxim al elevilor l-am avut în anul şcolar 1923/24 cu 659 elevi, şi cel minim în anul şcolar 1929/30, când au fost 373 elevi. g) De două ori a stat şcoala noastră pe marginea prăbu- şirei: în anul 1655 a ars edificiul vechiu al nostru din Str. M. Kogălniceanu (Clădirea claustrului din Farkas u.) — în acel timp, când încă nici nu era restaurat complect din ruinele rămase după distrugerea din anul 1603 şi -în anul 1798, când a ajuns pradă flăcărilor unui incendiu.
