Szilágyi Mária - Németh Ferenc: Bánáti sorsok az első világháborúban. Fábián Ernő és Bayer Irén hagyatéka nyomán (Temesvár, 2017)
• SZILÁGYI Mária /NÉMETH Ferenc • că original era acoperit cu ţiglă solz, în prezent fiind acoperit însă cu ţigle mari. Nu este împodobită cu coşuri de fum ornate. Este o creaţie foarte simplă a stilului arhitectural Art Nouveau târziu. Frontul spre stradă, acoperit cu ipsos, este compus din trei părţi: un rezalit nu prea accentuat şi două aripi laterale. Rezalitul iese aproape invizibil din planul faţadei. Este format din trei axe, pe care sunt amplasate câte o fereastră. Deschizăturile sunt prinse în cadru de pilaştri realizaţi din ipsos, fără soclu şi cu capitelul neornat, pe corpul cărora există forme geometrice. în câmpul deasupra ferestrelor sunt de asemenea forme geometrice, şi toate acestea sunt caracteristice ale limbajului de design al stilului Art Nouveau de la Viena. Ferestrele sunt şi ele de stil Art Nouveau, banda inferioară a acestora este împărţită în două câmpuri de o linie verticală, iar partea de sus este împărţită în nouă câmpuri de linii ondulate. Aripile laterale au câte două axe şi au amplasate câte două ferestre. Deschizăturile sunt înconjurate de ornamente realizate din ipsos, în lateral câte un pilastru fără soclu şi capitel, iar câmpurile în formă de semicerc deasupra ferestrelor sunt ornamentate cu motive în formă de cochilie sau coadă de păun, caracteristice stilului Art Nouveau unguresc. Partea de jos a acestor ferestre este împărţită în două, iar partea de sus în patru câmpuri dreptunghiulare. Ferestrele frontului de stradă nu se află în planul pereţii, ci sunt adâncite un pic în perete. Pervazul principal, divizat simplu, trece dealungul faţadei dinspre stradă, iese din planul faţadei, nefiind însă ornamentat. Planul de bază formează un dreptunghi, pe frontul dinspre stradă fiind încăperile reprezentative utilizate pentru familie, precum salonul, sufrageria şi dormitorul, la mijloc era sala de consultaţie, baia, antreul şi gura podului, iar în partea dinspre curte a fost amenajată sala de aşteptare şi o terasă, unde era şi uşa către gura podului. Clădirea include şi două terase, care indicau cele două intrări. La intrarea în curte, pe latura mai scurtă a clădirii se găseşte terasa mai mică, aici era intrarea la sala de aşteptare, iar pe partea paralelă cu faţada spre stradă se află terasa mai mare, care duce către spaţiul de locuit, adică spre antreu şi de acolo în restul casei. Terasei din spate îi este alipită o clădire anexă, divizată în încăperi mai mici. Pe terasă era intrarea spre toaleta de sus şi bucătăria de vară, iar sub terasă intrarea spre beci. Gura podului mic, spălătoria şi toaleta de afară aveau intrarea din curte. Sufrageria ocupa o poziţie centrală în planul de bază al clădirii, asta era cea mai mare încăpere, inima casei, restul încăperilor fiind grupate în jurul acesteia. Sufrageria avea trei ferestre către stradă. Accesul în salon se făcea din sufragerie. Salonul avea două ferestre către stradă şi suprafaţa ceva mai mică decât cea a sufrageriei. Dormitorul era o noutate în aranjarea locuinţei, specifică burgheziei, deoarece în casele ţărăneşti nu s-au separat funcţiile de zi şi de noapte. Conform normelor igienice ale vremii dormitorul se propunea a fi încăperea cea mai bună, cu amplasarea cea mai sănătoasă201, iar familia Fábián a şi respectat aceste norme. 201 Szécsi Noémi, Géra Eleonóra: Viaţa privată a unei dame din Budapesta (1860-1914). Editura Europa, Budapesta, 2015,225. 60 >
