Szilágyi Mária - Németh Ferenc: Bánáti sorsok az első világháborúban. Fábián Ernő és Bayer Irén hagyatéka nyomán (Temesvár, 2017)
8 mai. Luni. La 7 mă trezeşte o explozie groaznică, a unor bombe aruncate din avion. Repede mă scol şi mă grăbesc să vizitez pacienţii. Atâtea persoane sunt pe acolo, iar din avion se văd sigur toate şi vom avea necazuri. Artileria rusească ne tot sâcâie. La 10 vizitez pacienţii, apoi copiez câteva fotografii, dar nu pot lucra în linişte din cauza grenadelor care se tot apropie, musai să petrecem toată după-amiaza la adăpost. Spre seară fotografiez adăpostul nostru. între timp ne sâcâie şi câteva gloanţe ale armelor de infanterie. în ciuda numărului mare de proiectile care cad în sat, nu sunt răniţi. Starea de sănătate a echipajului este satisfăcătoare. Mă simt bine, avem o vreme superbă, şi mai important, mâncare bună, numai nu se găsesc ţigarete. La 9:30 mă culc, nu i-am mai scris scumpei mele. 17 mai. Miercuri. După o noapte liniştită mă trezesc la ora 3 din cauza focurilor puternice ale artileriei noastre, dar mai ales din cauza crampelor dezlănţuite din stomac şi intestine. N-am curajul să ies afară, că tare şuieră gloanţele. La 4:30 trebuie totuşi să ies, şi la 6 iară, dar de data asta iau şi medicamente. Toată dimineaţa trece în linişte. După-amiaza vine şi medicul secundar Brenermann să-l consulte pe Ungăr. Cu siguranţă este febră tifoida, întrebarea este dacă nu cumva se ia şi tifosul. Coborâm în vale la căpitanul Bartinek. Acolo bem vin, fac şi o fotografie, dar nu-i bună, că-s prea multe pete solare. La 6 mă întorc acasă, nici nu putem ieşi din cameră din cauza gloanţelor ruseşti ce zboară prin aer şi care produc răni destul de periculoase. 29 mai. Luni. (...) Vizită la pacienţi la ora obişnuită, apoi mic dejun. După masă pierd timpul un pic cu albumul. La 10 fac o vizită la Beremiany. Baia şi sala de consultaţie erau foarte frumoase. Mai fac cunoştinţă cu câţiva domni. Bem nişte beri, au pe acolo ceva bere destul de bună. (...) Joc de cărţi, ca în ficeare zi, apoi fac patru fotografii şi le developez, între timp soseşte ordinul de zi şi o carte poştală de la medicul primar Soterius. Mâine trebuie să mă duc la Anstalt. Va fi un drum plăcut. Azi nu am primit nimic de la scumpa mea. După cină scriu o carte poştală. Mă uit peste temele lunare. (...) 4 iunie. Duminică. Mă trezesc deja la 3 dimineaţa la zgomotul focurilor de tun, care se aud de destul de departe, totuşi se aude clar sunetul lor ca de tobă. Ruşii se pregătesc probabil de ofensivă generală, sau doar mărşăluiesc pe frontul nostru, încercând să spargă frontiera din Basarabia. Au reuşit sa ne ia destul timp(...) Mă scol agitat, pentru că nu se ştie când ne vine rândul. La 6:30 vizită la pacienţi, vin tot mai puţini, aşa că termin repede, apoi iau micul dejun. (...) începe să se tragă în frontul nostru şi în sat, asa ca petrec cea mai mare parte a zilei în adapost. Răsfoiesc diferite reviste şi cărţi poştale. Focul de baraj ţine până 11, apoi slăbeşte un pic, totuşi continuă destul de puternic. Aşteptăm atacul ruşilor, nu cred că ar duce la vreun rezultat, deoarece avem aici nişte poziţii foarte puternice, aproape de neînvins. După-masa fac o fotografie de grup cu familia gazdei mele, care iese superb. Totul depinde de developarea rapida şi de expunere. Următoarele două le stric iară. Naiba ştie ce-i cu mine. Am răcit atât de tare, încât abia mai rezist. Petrec toată după-amiaza în adăpost. • DESTINE BĂNĂŢENE ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL • C 29 >
