Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A Csekonicsok - Neves családtagok
Szilágyi Mária - Anica Draganió DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM Alexandru Csekonics (1872-1952), ultimul conte de la Jimbolia | Csekonics Sándor (1872-1952), der letzte Graf von Hatzfeld | Csekonics Sándor (1872-1952), az utolsó zsombolyai gróf Alexandru Csekonics a venit pe lume la Jimbolia, ín 1878, ca primul născut al lui Endre Csekonics şi al Konstanciei Czirăky, astfel el a fost moştenitorul domeniului de familie, al latifundiului de la Jimbolia. A făcut studii juridice la Budapesta, mai târziu a urmat cariera politică, devenind şambelan cezaro-crăiesc, iar între 1905 şi 1918 a fost membru al Camerei Nobiliare a Parlamentului (CIOBANU-TONŢA, 2013. 62.). în 1891, familia şi-a sporit teritoriile domeniului, achiziţionând moşia Roggendorf, de la Udvarnok, Banatski Dusanovac de astăzi. Mai târziu, Alexandru Csekonics a trăit aici, până la Primul Război Mondial (Banaterra Encyklopedia). După aceasta, şi-a mutat domiciliul principal la Enying, în comitatul Fejér, de unde administra moşia de familie de acolo,care era cât o zecime din latifundiul de la Jimbolia.3 Pe lângă acestea, în perioada interbelică s-a străduit să salveze domeniul de la Jimbolia, din păcate, fără succes, respectiv s-a îngrijit de partea ce le-a mai rămas din domeniu. în anii 1920, domeniul Csekonics mai avea doar 600 de iugăre cadastrale (CSEKONICS, 1986. 73.). Alexandru Csekonics a continuat să se ocupe aici de agricultură şi, probabil, când era pe moşie, locuia la ferma-maier Konstancia, în locuinţa intendentului. A fost afectat de mai multe incidente, din partea noului stat, Regatul Sârb-Croat-Sloven, mai apoi din partea Regatului Iugoslaviei; de ex. nu a putut merge la cununia ducesei Eugénie Odescalchi şi a vărului său, Béla Lipthay, pentru că nu a îndrăznit să lase moşia fără stăpân. Mai târziu, nu a putut boteza copilul acestui cuplu, pentru că nu a primit permisiunea de a pleca din ţară. Soţia lui Béla Lipthay scria în vara lui 1930 în memoriile sale: „Am făcut mai multe vizite şi la Jimbolia, la rubedeniile Csekonics. De fiecare dată, cu aceste ocazii, venea vorba şi despre reforma agrară. Alexandru Csekonics a oferit deja mult în acest scop din cele patruzeci de mii de iugăre ale sale.“ (ODESCALCHI, 1983. 247.). Ştim însă că statul a confiscat pământurile, n-a fost vorba despre nicio ofertă voluntară. în ciuda vremurilor dificile, familia Csekonics a încercat să fie în continuare prezentă în viaţa comitatului Torontal, adică a noilor unităţi administrative înfiinţate pe teritoriul acestuia. Drept mărturie stă un proces-verbal din 1941, de la Adunarea Generală ordinară a Asociaţiei celor din Torontal, unde contele Alexandru Csekonics a fost prezent în calitate de preşedinte onorific (VÁRADY). O parte din terenul agricol rămas a trebuit să fie predat de familie în perioada dintre 1941 şi 1944 ocupanţilor germani, care au ridicat aici, în imediata apropiere a fermei-maier lulia, chiar un castel pentru generalul Neuhausen. în 1942, Alexandru Csekonics a fost pentru ultima dată la îndrăgita lui fermă-maier Konstantia şi pe întregul teritoriu al marelui domeniu de odinioară de la Jimbolia (CSEKONICS, 1986.124). Guvernul Naţional Provizoriu al Ungariei a emis în 1945 un ordin referitor la desfiinţarea sistemului de mari moşii. Pe baza acestui ordin, şi lui Alexandru Csekonics i-a fost confiscat domeniul de la Enying, pământurile şi casa. După aceasta, moşierul a fost instalat în casa fostului său paznic de vânătoare. Când a fost vizitat de fiul său, în 1945, şi-a găsit tatăl în sănătate bună, deloc disperat de viitorul nenorocit care i se aşternea în faţă. Contele Endre menţionează în glumă în memoriile sale că a fost pentru prima dată când l-a văzut pe Alexandru lustruindu-şi cizmele. Mai târziu a fost mutat în casa executorului, apoi a unui ţăran, în cele din urmă, a închiriat o cameră de la un ceferist pensionar, în apropierea gării. însă noua putere nu s-a mulţumit nici cu atât. într-o noapte din 1952, funcţionari înarmaţi până în dinţi l-au luat cu maşina pe bătrânul domn, atunci în vârstă de optzeci de ani. Familia nu a aflat niciodată unde şi când a murit, şi nici unde a fost înmormântat (CSEKONICS, 1986.152.).4 Alexandru Csekonics a luat-o de soţie pe Margareta Vay, care a fost caracterizată în perioada de logodnă ca o figură radiantă, extrem de amabilă, simpatică, brunetă, cu un chip potrivit pentru familia Csekonics. Cununia lor a avut loc pe 13 octombrie 1898 la Pojon (Bratislava), adică imediat înaintea inaugurării liniei ferate cu ecartament îngust care străbătea domeniul de la Jimbolia. lată cum relatează acest fapt Országos Hirlap/Gazeta Naţională: „Cei din Pojon au putut admira azi o cununie strălucitoare, unde şi-au legat destinele contele Alexandru Csekonits, locotenent major de husari cezaro-crăiesc, şi Margareta Vay. La cununie a fost reprezentată aproape întreaga aristocraţie ungară, membrii ei au 52 FAMILIA CSEKONICS | DIE FAMILIE... | A CSEKONICSOK
