Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A Csekonicsok - Neves családtagok
Szilágyi Mária - Anica Draganic DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM consilier intim secret, în familia căruia este tradiţional interesul aprins pentru problemele publice şi filantropia nobilă“ (Vasárnapi Újság, 1900, nr. 3). Activitatea sa de interes public a fost extrem de importantă. în 1892, la jubileul de 25 de ani de la încoronarea ca rege ungar al lui Francisc losif, corniţele suprem Jenő Rónay îl desemnează printre alţii şi pe Endre Csekonics să îşi aducă omagiul în faţa regelui. Trupa banderială s-a desfăşurat în faţa regelui îmbrăcată în costum maghiar de paradă, Endre Csekonics pe cal, de asemenea, a participat la parada militară organizată pe câmpul Vérmező (RÓNAY-GILICZE-MAROSVÁRY 2012. 402.). în acelaşi an, şi el a devenit consilier secret, la fel ca tatăl său (Vasárnapi Újság, 1892. nr. 21). Ca recunoaştere a meritelor sale a fost distins cu mai multe decoraţii: Crucea Mijlocie a Sfântului Ştefan, Ordinul Crucii de Fier clasa I, iar în 1895, în cadrul manifestărilor jubiliare de la Maria Radna, a primit pentru serviciile oferite bisericii, Crucea Mare a Ordinului Sfântul Gheorghe (ROOS, 2012. 152.). în 1898 a primit Crucea Mare a Ordinului Francisc, din 1900 a îndeplinit demnitatea de mare stolnic regal, mai mult, prezida Uniunea Agricolă a comitatului Torontal. Mulţumită tuturor acestor activităţi, Endre Csekonics a fost o personalitate remarcabilă a Ungariei istorice, a întregii Austro-Ungarii. A fost unul dintre cei mai apreciaţi adepţi ai lui Francisc losif, fidel supus imperial, dar pe lângă acesta şi-a folosit imensa influenţă de multe ori şi în interesul patriei sale. în 1898, contele a fondat Fundaţia Academică Ludavica a familiei conţilor Csekonics (MNL FML XIII. 5. 7. d. 15.). Fiul său, Iván, îl caracterizează cu următoarele cuvinte: „A fost un moşier model, în cel mai adevărat sens al cuvântului. A iubit pământul şi se şi pricepea la el. Pe lângă diversele sale preocupări, coordona personal treburile moşiei. Era recunoscut pentru activitatea sa filantropică, din care am putea sublinia spiritul de sacrificiu cu care i-a ajutat pe sinistraţii şi năpăstuiţii marii inundaţii de la Seghedin.”. A jucat un rol extrem de important în viaţa politică, a fost liderul şi membrul respectat a numeroase organizaţii, însă nu a aparţinut niciunui partid, întotdeauna a căutat atât în politică, cât şi în viaţă, calea cinstită, dreaptă (KORNITZER, 1940.117.). Domeniul lui Endre Csekonics a fost prezentat şi în cadrul expoziţiei ocazionate de Millenium, unde a avut mare succes. Şi acest fapt arată importanţa moşiei de la Jimbolia la nivelul Ungariei. (MATLEKOVITS-SZTERÉNYI, 1897. 335., 380., 424.). Contele a participat în trupa banderială din Torontal, adică la defilarea de mare anvergură organizată pe 8 iunie 1896 în cadrul festivităţilor Millenium, unde bărbaţii de vază, precum şi fermieri ai comitatului au defilat în faţa împăratului şi regelui Francisc losif. Endre Csekonics a participat în coloană pe un atelaj, iar fiul său Iván Csekonics, pe cal (NÉMETHI, 1996. 539.). în acea vreme, a aparţine anturajului restrâns al regelui reprezenta un rang important şi o poziţie valoroasă, iar Endre Csekonics a fost stâlp de bază al acestui anturaj. Acest lucru este relevat şi de pictura lui luliu Benczúr, cu titlul Omagiu Milleniumului (Millenniumi hódolat), pe care este redată şi silueta masivă a contelui (KORNITZER, 1940. 116., 117.). Este prezent şi pe un alt tablou de Benczúr, portretistul înaltei nobilimi, realizat probabil în scop personal. Potrivit unui articol din 1905, Endre Csekonics, cu baze restrânse, în acel an a ajuns pe lista candidaţilor la poziţia de prim-ministru (Békésmegyei Közlöny, 1905. nr. 56.). în memoriile sale, nepotul său nu ne descrie un conte influent, ci faţa umană a acestuia. Endre Csekonics era un om masiv, avea o greutate de aproximativ 130 de kilograme şi când era deja mai în vârstă.1 Nepotul lui glumeşte pe această temă: „Iarna vânam de pe sanie, ceea ce avea un farmec deosebit. Odată bunicul m-a luat cu sania. El o mâna, în spatele lui şedea vizitiul şi Mirko, grăjdarul, cu câinii. Şanţurile dintre parcele erau acoperite cu zăpadă, nici nu vedeai dacă mergi pe drum. Dintr-o dată, o zguduitură uriaşă, sania s-a răsturnat şi noi am zburat în zăpadă. De cum m-am ridicat, i-am zis bunicului: Ce noroc că am căzut eu peste dumneata şi nu invers, că aş fi plat acum, ca o plăcintă. Bătrânul domn a râs cu poftă de impertinenţa mea, am întors sania la loc şi ne-am continuat drumul spre casă.“ (CSEKONICS, 2006.17.). S-au păstrat mai multe poveşti despre conte. Se spune că era un om foarte prietenos şi întotdeauna intra în vorbă cu oamenii de rând. Odată, de exemplu, când băieţelul ciobanului a fost muşcat de un câine turbat, Endre Csekonics a dispus să fie transportat de la Jimbolia la Paris, la Pasteur, cu Orient Express. Băiatul s-a întors sănătos. Nepotul a consemnat în memoriile sale şi unele trăsături de caracter mai puţin lăudabile ale bunicului său, şi anume că ocazional, Endre Csekonics pierdea la cărţi într-o 38 FAMILIA CSEKONICS | DIE FAMILIE... | A CSEKONICSOK
