Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége - Úrilakok az uradalom területén
DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM Szilágyi Mária - Anica Draganic pătrat în hexagon, apoi în cerc. Nivelele castelului erau separate de un prag-centură îngust, în timp ce pe primul etaj se sprijinea o bogată cornişă corolară ce înconjura întregul obiectiv, având în partea inferioară un rând de arcade, ceea ce conferea un anumit ritm clădirii. La parter şi la etaj erau situate ferestre în majoritate pătrate, încadrate cu ancadramentele caracteristice stilului romantic. Acestea se concentrau în special pe partea superioară a ferestrelor şi uşilor. Pe faţadă erau prezente şi deschideri cu arc în semicerc, mai ales la etaj, realizând bifora. Planul secţiunii de bază, ca şi clădirea în întregime, nu respecta regulile simetriei. Apartamentele doamnelor erau complet separate de cele ale domnilor, şi este interesant că doar contesa avea sală de baie (PODHORÁNYI, 2011. 249.). Structurarea complexă a planului bazei a fost analizată de J. Csaba Fekete: „Intrarea principală în castel putea fi accesată dinspre o rampă pentru trăsuri, de aici un rând de trepte relativ înguste duceau spre holul de la parter, dotat cu galerie, pe două niveluri. Lângă intrarea principală se deschidea camera valetului. Din hol, în traiectul dinspre grădină, în direcţia sosirii puteau fi accesate concomitent sufrageria, sala de servire de alături şi salonul mare al contesei. Pe cealaltă parte a acestuia urma apartamentul Kostanciei Czirâky, lângă care se situa apartamentul lui Endre Csekonics, care putea fi accesat şi direct din holul anterior. Cele două apartamente nu comunicau direct, între ele se afla un coridor intern de deservire. Apartamentul contesei se conecta la sălile de societate prin salonul mic. în continuarea salonului mic se afla dormitorul stăpânei, lângă el baie, budoar, wc, iar şirul încăperilor era închis de camera copiilor. în apartamentul contelui, după salonul contelui urma biroul, apoi dormitorul. Acesta avea anexat un wc, de asemenea comunica direct cu camera lacheului şi cu coridorul de deservire. Din coridorul de deservire se deschidea camera cameristei, garderobul şi bucătăria pentru cafea.” (FEKETE J., 2006, nr. 4). Ritmul alert al dezvoltării tehnice este demonstrat de faptul că în 1910, la Csitó a fost introdus telefonul şi, foarte probabil, şi curentul electric (CIOBANU-TONŢA, 2013.72.). Exteriorul impozant ascundea un interior fastuos, amenajat cu mobilier, picturi şi opere de artă valoroase. Familia Csekonics avea o imensă bibliotecă, compusă de 6000 de volume, pe care a achiziţionat-o din moştenirea episcopului Alexandru Kisfaludy Lipthay. De asemenea, existau aici dulapuri antice de abanos, vaze japoneze, gobelinuri, porţelanuri scumpe şi trofee de vânătoare (BOROVSZKY, 1911. b 138.). Potrivit procedurii de succesiune a lui loan Csekonics, castelul avea 55 de camere. Lista bunurilor mobile din castelul Csitó a fost întocmită în 1922, din aceasta ne putem da seama câtă bogăţie exista aici: de pildă covor din cocos, masă din lemn de abanos, fotoliu brodat, scaun antic, cu spătar mare, sculptat (MNL FMLXIII. 5.11. d. 8.). La cumpăna dintre secole, castelul Csitó a fost locul preferat de adunare al aristocraţiei. Acest lucru este susţinut de mai multe articole publicate în presa vremii. în 1894, Ziarul de duminică/ Vasárnapi Újság relatează despre o festivitate dublă, o cununie nobiliară şi o nuntă de argint: „Sărbători de familie. La Jimbolia, în castelul familiei ct. Csekonics, pe 13 ale lunii curente a avut loc o dublă sărbătoare de familie, la care oaspeţii de viţă nobilă au sosit din toate părţile ţării, şi a reînviat vechea strălucire a lumii înaltei nobilimi maghiare. Ct. Endre Csekonics, preşedintele Societăţii de Cruce Roşie, şi soţia sa, contesa Constance Czirâky, şi-au sărbătorit nunta de argint; şi tot atunci s-a măritat fiica cuplului de conţi, contesa Andrea, cu ct.Andor Paul Széchenyi. Au fost reprezentate toate familiile înaltei nobilimi, iar în cortegiul nupţial au participat şaizeci de perechi, în costume maghiare de paradă strălucitoare şi în toalete luxoase. Ceremonia religioasă a fost susţinută de episcopul consacrat losif Németh.” (Vasárnapi Újság, 1894, nr. 42). în păduricea din apropierea castelului, în 1898-1899 a fost construit un cavou de familie, pe care-l doreau a fi principalul loc de îngropăciune, proiectat de Alajos Flauszmann. Familia Csekonics angaja adesea aceiaşi arhitecţi pentru casele lor din capitală şi din provincie, şi la fel s-a întâmplat şi în cazul lui Alajos Hauszmann. La construcţia capelei mortuare a proiectat şi casa de raport a familiei din Budapesta, strada Veres Paulné, pe atunci Zöldfa, al cărei stil era similar cu cel al Universităţii Tehnice (GERLE, 2002. 311.). Cavoul era legat de castelul Csitó printr-o alee mărginită de castani, care se numea strada Csernyei (Crnjei). Contesa Leona Lipthay a fost singura care a fost înmormântată aici ab ovo, rămăşiţele ei pământeşti nefiind aduse aici din alt loc de îngropăciune, aşa cum s-a întâmplat în cazul celorlalţi membri ai familiei. Torontál scrie despre înmormântare următoarele: „Era către DOMENIUL... I DAS LANDGUT... | A ZSOMBOLYAI... 151
