Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége - Úrilakok az uradalom területén
Szilágyi Mária - Anica Draganic DOMENIUL DE LA JIMBOUA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM A Csekonics-birtokon több mint fél évszázadig csak egyetlen kastély állt, amelyet a birtokigazgatás központjában, Zsombolyán emeltek. A XIX. század hatvanas éveiben került sor az új, reprezentatív kastély felépítésére, amely alkalmazkodott a megváltozott lakhatási igényekhez, az új lakáskultúrához, ahol a kényelem és a reprezentáció főszerepet kapott. A kastély híven tükrözte a Csekonicsok hatalmát és befolyását. Ehhez nem csak maga az épület megjelenése, hanem az építész személye is nagyban hozzájárult. A két kastély nagyon közel helyezkedett el egymáshoz, csak néhány kilométer választotta el őket, ennek ellenére építészeti nyelvezetük szöges ellentétben állt. Értelmezhetjük úgy is, hogy az új kastély szimbolizálta a haladást, míg a központi úrilak a klasszikus értékeket, a maradandóságot hirdette. Az effajta magyarázat a XX. század folyamán be is igazolódott, hiszen míg a Csitó-kastélynak ma nyoma sincs, a téli kastély még mindig használatban van, továbbra is az állandóságot jelképezve. A harmadik Csekonics-kastély a XIX. század végén került a család tulajdonába, amikor megvásárolták a Roggendorf-birtokrészt, és ezzel együtt az úrilakot is, amit később saját ízlésük szerint bővítettek. „A háborúk, zendülések, rendszerváltások szinte nyomtalanul eltűntették ezt a gazdagságot“ egész Bánát területén (NÉMETH, 2003. 7.). Az egykori úrilakok egy része lassan az enyészeté lett, a megmaradt példák esetében pedig mára már nyoma sincs a régi dicsfénynek. „Egy régi világ mementójaként állnak, amelyre egyre kevesebben emlékeznek” (PODHORÁNYI, 2011. 7.). Ezt a sorsot nem kerülhették és nem is kerülték el a Csekonicsok kastélyai sem, amelyeknek maradványai ma nem is sejtetik a család egykori jelentőségét. Castelul de iarnă - de la Jimbolia | Das Hatzfelder Winterschloss | A téli kastély - Zsombolyán Reşedinţa de iarnă sau castelul vechi se află în centrul Jimboliei. „Vizavi de biserica catolică, în centrul unui frumos parc englezesc de 6 hectare se află castelul lui Endre Csekonics, având în vecinătate diferite clădiri moşiereşti şi gospodăreşti" (BODOR, f. a. 273.). Momentul ridicării castelului şi persoana arhitectului sunt necunoscute, dar probabil a fost construit încă în timpul lui losif Csekonics. Existenţa castelului este dovedită pentru întâia oară printr-o hartă cadastrală din 1802-1803 pe care apare deja clădirea. Potrivit unor supoziţii, lucrările de construcţie s-au încheiat atunci când losif Csekonics, care până atunci a condus domeniul de la Mezőhegyes, s-a mutat definitiv la Jimbolia, adică în 1806 (Heimatortgemeinschaft Hatzfeld). Şi pe harta celei de-a doua conscripţii militare poate fi bine identificat conturul castelului Csekonics. Clădirea a fost recondiţionată şi transformată în mai multe rânduri, printre altele şi în 1878, după pretenţiile baroanei Leona Lipthay, care şi-a petrecut aici o parte a anilor de văduvie. în procedura de succesiune a soţului ei, loan Csekonics, se găseşte un amănunt interesant despre castel, potrivit căruia avea 49 de camere. Tot aici se menţionează că în vecinătatea castelului stăteau casa grădinarului, casa administratorului, casa intendentului hergheliei, casa exactorului (MNL FML XIII.5. 5. d. 3/1-2.). Castelul era o clădire în formă de „U". Este interesant că faţada principală era constituită de una dintre ramurile U-ului, care privea spre strada Republicii. Pe o carte poştală veche, datând din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, se vede că iniţial clădirea a avut doar parter, cu acoperiş înalt şi un rezalit central evidenţiat pavilionar, ce privea spre statuia Sfântului Florian (ce stătea în mijlocul pieţii centrale) şi în care probabil era situată sala festivă. Probabil aceasta a fost situaţia originală. Pe baza acestora se poate stabili că castelul Csekonics aflat în centrul Jimboliei şi-a păstrat în întregime caracteristicile primordiale ale planului de bază până în a doua parte a secolului al XlX-lea, adică până în 1878, dar poate chiar şi până în 1907-1908. Semnalmentele exterioare susţin ipoteza că obiectivul a fost construit încă la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în timpul baronului losif Csekonics. După modificările din 1878, partea clădirii ce priveşte spre strada principală a fost păstrată. Aripile laterale ce privesc spre centru erau fragmentate de câte cinci ferestre, peste care se sprijinea o cornişă, a cărei linie inferioară era decorată de arcade. Corpul central era împărţit de trei axe, pe acestea au fost înşirate deschiderile. Faţada etajului era decorată cu trei ferestre uriaşe în 138 DOMENIUL... I DAS LANDGUT... | A ZSOMBOLYAI...
