Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége - Birtokigazgatási központok - majorok
Szilágyi Mária - Anica Draganic DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM grajd, având în vedere că animalele slugilor aveau grajduri separate. Factorii mobilizatori importanţi ai maierelor domeniului erau intendenţii, specialişti în agricultură cu studii, formaţi la început în institute din străinătate, apoi în institute din Ungaria. Ei ţineau în mână chestiunile gospodăreşti ale maierului şi controlau şeptelul, care însă era condus de administratorii de maier, şi ei persoane cu studii similare. Intendenţii puteau fi administratori de moşie, responsabili ai hambarelor şi exactori. Administratorii aveau case exemplare, conace mai mici pe teritoriul maierului, dar aveau locuinţă şi în comunele învecinate, şi erau activi în societatea comunităţii aşezării date (ERDEI, 2004.). în stratificarea socială, după intendent urma medicul veterinar, care de asemenea avea un rol important în funcţionarea fără cusur a agriculturii din maier, apoi învăţătorul, jandarmul, medicul şi preotul paroh. Ultimii doi în general mergeau doar ocazional la fermele-maiere din comunele înconjurătoare. După toţi aceştia urma servitorimea, aceştia erau: argaţi la câmp, grădinari, grăjdari, păstori, meseriaşi, vizitii pe căruţe, argaţi la boi. în maierele unde funcţionau şi fabrici de prelucrare, era nevoie şi de alţi muncitori. Simbria argaţilor era plătită în parte în natură, în parte în plata cu ziua. La plata în natură primeau de obicei cereale, lemne de foc sau folosinţă de pământ. Argaţii puteau cel mai des să crească şi animale proprii, de aceea era nevoie de furaje. De primăvară până toamnă, când era mai mult de lucru pe câmp, erau angajaţi zilieri, care locuiau în comunele înconjurătoare şi se aflau la maiere doar pe durata muncii sezoniere. Ei erau cazaţi în grajduri (KOZÁRY, 1999.92.). Pe baza hărţilor şi planurilor de situaţie din perioada respectivă, putem deosebi câteva tipologii ale maierelor din întregul Banat. Era caracteristică amplasarea caselor în paralelipiped dreptunghic, urmând oarecum structurile regulate de sate. Mai rar, puteau fi găsite şi ansambluri circulare, ca de exemplu la Csekonics, în cazul maierului Endre. Cel mai des, clădirile erau grupate în jurul curţii interioare, în mijlocul căreia de multe ori stătea un obiect sau o fântână. Dacă maierul era mai mare, atunci clădirile erau înşiruite în jurul mai multor curţi interioare, în general în funcţie de destinaţie. Pe baza surselor fotografice păstrate se poate stabili că la proiectarea clădirilor, cerinţele funcţionale jucau un rol mai mare, înfăţişarea exterioară fiind secundară. Aspectul caselor era caracterizat de simplitate, rigoare militară şi mai ales de simplitatea elementelor clasicismului. în cazuri rare apar şi elemente ale romantismului caracteristic epocii, mai ales în cazul capelelor sau în cazul clădirilor mai importante, ca de pildă la fabrica de lapte a familiei Csekonics (BOROVSZKY, 1911. b 206.). Şi pe latifundiul de la Jimbolia au fost înfiinţate numeroase ferme- maiere, însă ele nu au apărut concomitent, ci în momente diferite. Acest lucru poate fi dedus din sursele cartografice şi cele scrise. Maierele Csekonics şi filiile lor de la sfârşitul secolului al XlX-lea erau următoarele: Maierul lulia, Maierul Leona, Maierul Sziget cu Maierul Nou (Újmajor), Maierul Endre cu Margaretahâza, Maierul Constance- (Konstancia-), Pusta Bozitó cu Maierul Anda, Maierul Nagy Rókus cu Maierul Kis Rókus, Maierul loan cu cătunul Alexandru, Maierul losif cu Sztarihodâj şi Csonkahalom, Maierul Paul, Maierul luliu, Cestereg, Maierul Iván, Roggendorf (DEUTSCHEN LANDWIRTSCHAFTS GESELLSCHAFT, 1897. 4.). Potrivit izvoarelor cartografice, mai existau aici Fâcânyos, Maierul Ágota, Maierul Karolina, Maierul Szőllős, Maierul Klein Konstancia, Maierul Klein lulia, Maierul Puszta. Potrivit unui raport al domeniului din 1899, familia Csekonics avea pământuri şi în comuna Toracul Mare, şi anume pusta Iorgovan (MNL FML XIII. 5. 15. d. 8 ). La familia Csekonics tradiţia era să îşi denumească fermele după membrii familiei, găsim doar câteva excepţii de la această regulă. Maierele Csekonics ilustrează foarte bine acea varietate funcţională care caracteriza aceste puncte ale moşiilor în Banat, mai mult, în întregul imperiu. Deci, familia Csekonics a acordat atenţie şi completării patrimoniului edilitar al maierelor cu diferite funcţiuni sociale. Pe lângă clădirile ce serveau agriculturii, la ferme au fost construite şi locuinţe pentru lucrători, şcoli pentru copiii acestora şi, mai rar, în centrele de administrare ale moşiei au fost ridicate şi biserici. în ferma cea mai mare, aflată în centrul domeniului, se găsea chiar şi un mic spital pentru muncitori şi familiile lor, înfiinţat în clădirea principală a maierului (CSEKONICS, 1986.17.). Ziarul de duminicălVasârnapi Újság relatează în felul următor despre construcţia de şcoli: „Domnii conţi loan şi Endre Csekonics au ridicat şcoli la pustele Puszta-Serhâz, Maierul Sziget şi Maierul Endre, le-au dotat cu material didactic, au asigurat salariu decent pentru învăţători şi au oferit copiilor de vârstă şcolară şi cărţile 114 DOMENIUL... I DAS LANDGUT... | A ZSOMBOLYAI...
